Era undeva in iarna anului 1996. Emppu statea turceste pe covorul lui Tuomas. Tuomas prinsese cu cateva luni in urma o idee indrazneata si el si Jukka, cel mai bun prieten al lui Tuomas se alaturasera acestei idei. Aveau un proiect acustic de rezolvat, dar Tuomas tinea neaparat sa aiba o voce feminina ca solista. Vroiau sa se apuce de repetitii si inregistrat pentru un demo imediat dupa anul nou, dar inca le lipsea solista. El si Jukka incercasera sa gaseasca pe cineva dar de fiecare data Tuomas spusese nu. Parea ca nimeni nu era sufficient de bun pentru el. Jukka srarea intins pe pat aruncand o minge de baseball in sus. Em privea intr-un punct fix. Tuomas statea si el in pat langa Jukka.
Emppu: Chiar nu mai pot sa gandesc. Pariez ca nici tu nu stii ce vrei de la aceasta solista ... mai descrie-i putin profilul... sa vad.
Tuomas: Pai... chiar nu stiu.. nu ma gandesc la geva de genul ”bruneta, in jur de 1,60 cu ochii verzi”. Nu stiu ce vreau de la ea. Am nevoie doar sa poata canta si sa ii placa.. si sa vrea sa faca asta. Daca ar fi cineva pe care sa si cunoastem ar fi ideal.
Emppu: Hm… s-ar putea… sa am o idee…(Emppu se ridica in picioare brusc. Tuomas ridica o spranceana curios) Tineti voi minte o copiluta cu par blond inchis...foarte amuzanta, nebunatica si deschisa cu toata lumea... A fost la noi la scoala. Obisnuia sa rastoarne totul cu susus in jos. A luat ore de la mama ta, Tuomas... la pian. Sigur sti despre cien vorbesc.
Tuomas: Mama a fost profesoara Em. De unde sa stiu eu la...
Emppu: Tarja Turunen. Si tu erai in limba dupa ea, ca toata lumea dealtfel. Si tu o sti Jukka, asa-i?
Jukka: Da, o stiu. Defapt, cine nu o stie?
Tuomas: De ce nu m-am gandit la asta?
Emppu: E o idee buna, nu? Va veni cu siguranta acasa de Craciun. Putem vorbi cu ea atunci.
Tuomas: Ai merita un premiu.(zambi) Chiar este o idee buna. O cunoastem, stim ca a avut cam toate rolurile principale din piesele de la scoala, deci putem fi siguri ca e in stare sa cante si ca ii place...
Emppu: Da.. Deci? Incercam cu Tarja?
Tuomas: A…(ezita o vreme. De data asta nu era acelasi motiv ca inainte. Se tot gandea la Tarja. O stia intradevar de multa vreme. Ea luase lectii de pian cu mama lui de la 6 ani. Cum de nu se gandise la ea? Dadu din cap ca da, zambind.) Cred… cred ca o sa o intreb.
Emppu: Ok. Deci asteptam Craciunul.
Tuomas: Merg eu la ea. O sa ii duc ce am inregistrat noi si versurile. Sper sa ii placa.
Emppu: Ok, ne ti la current. Acum… revenind la crestii serioase… Nu ziceai ca luam o pizza?(Tuo apuca o perna de langa el si i-o tranti in cap) Ce e?
Tuomas: Esti groaznic!
Sunara si dadura comanda de o pizza. Cu cat se gandea mai mult la Tarja cu atat i se parea mai tare ca este o idee extreme de buna.
Tarja veni acasa de Craciun. Era la ea in camera, cantand la clape. Era geamul deschis. Avea geamul spre spatele casei, cu vedere la padure. Era groaznic de frig in camera ei, dar ningea si ii placea sa vada fulgii intrand in camera. Tuo se hotara sa mearga la ea. Lua CD-ul si versurile si le baga in buzunarul interior al hainei cum avea de mers pe jos si afara ningea tare. Cum statea ea si se uita pe geam, o silueta intunecata iesi dintre copacii din padure. Privea in jos, mergand destul de greu prin stratul gros de zapada si avea gluga trasa pe cap. Ea dadu usor perdeaua la o parte, uitandu-se sa vada cine e dar nu isi dadu seama. Incepu sa cante o melodie draguta la clape ignorand silueta de afara. Un minut mai tarziu cineva suna la usa din fata. Mama ei deschise usa.
Dna. T.: Da...
Tuomas: A… Buna seara!
Dna. T.: Buna… te cunosc... vai... ce mare esti.
Tuomas: A... da... a trecut ceva. Tarja e acasa?
Dna. T.: Da, puiule. Tarja e acasa. E sus in camera ei. Vrei sa o chem. Sau urci tu?
Tuomas: Hm... pot urca?
Dna. T.: Da, sigur. Urca. A doua usa pe dreapta. Sa ti geaca pe tine! Copilul ala e putin nebun.. o sa vezi.
Tuomas: Multumesc! (zise el politicos, trecand pe langa ea. Hainele lui erau ude si pline de zapada iar caldura din casa care il lovise brusc ii facu fata sa capete o nuanta ciudata de rosu. Urca scarile cate doua o data. Se opri in fata usii ei, ascultand. Ea continua sa cante, doar clape, nimic vocal. ~Suna dragut…~ Batu usor la usa. Tarja se opri)
Tarja: Da mami! Inchid geamul imediat. (Tuo apasa pe clanta si isi baga capul inauntru)
Tuomas: Hei!
Tarja: Ou... hei..
Tuomas: Uau. (acum intelegea ce vrusese mama ei sa zica. Acolo era la fel de frig ca si afara)
Tarja: Tuomas. Uau. Asta e o surpriza…
Tuomas: Pot intra? (inchise usa dupa el ca sa opreasca frigul ala ingrozitor sa se raspandeasca in toata casa)
Tarja: Da, sigur. Nu te-am mai vazut de secole. Ai crescut...
Tuomas: Si tu...
Tarja: Da, si eu. (il imbratisa si ii dadu un pupic pe fiecare obraz. Tuo o imbratisa si el, zambind.) Ce te aduce pe aici?
Tuomas: Pai...nu ca nu mi-ar fi fost dor de tine, dar... vroiam sa asculti ceva.(zambi. La fel si ea. Era o fiinta atat de placuta si era naturala. Chiar se bucura sa il vada. Si el se bucura chiar mai mult decat crezuse ca o va face. Ii lipsise asa tare...)
Tarja: Ou... ok, ascult.
Tuomas: A...(isi desfacu geaca si scoase CD-ul si versurile. Se uita in jur pana vazu cd-player-ul si merse si baga cd-ul inauntru si dadu play. Apoi ii dadu ei foile pe care erau versurile.) Astea sunt versurile...
Tarja: De la?
Tuomas: Piese....
Tarja: De la...?
Tuomas: Ah, pai..e ceva ce am facut cu Jukka si Emppu. Doar ca.. ei bine, avem nevoie de o solista. Ne-am gandit la tine...
Tarja: O formatie...sa cant? Cu voi?
Tuomas: Daca vrei. Si daca iti place...
Tarja: Serios? O sa ma gandesc la asta.
Tuomas: Versurile nu au linie melodica inca. Le poti canta cum vrei. Asta daca vei vrea, desigur...
Tarja: Ou.. ok. O sa le ascult si o sa cant, daca le pot canta.
Tuomas: Ne gandeam sa le inregistram. Sa facem un fel de... demo. Nimic serios, dar...
Tarja: Cred ca e ok si mi-ar face placere. Orice muzical e bun pt un viitor... am un timp sa le cant si asa? Si ne vedem la un studio sau o repetitie si hotaram daca raman sau nu.
Tuomas: Asta a fost un ‚Da’?
Tarja: Un ‚Da’ pana vedeti daca va place si daca ne potrivim.
Tuomas: GROZAV!. Ai timp pana dupa anul nou sa le si inveti daca vrei. (rase si o lua in brate iar. Tarja rase si ea, vazandu-l atat de entuziasmat. Era chiar in ajunul Craciunului atunci.) Regret ca am dat buzna asa. Poate era mai bine daca as fi sunat inainte sau ceva...
Tarja: Ah, nu. E ok. Suntem prieteni, nu?
Tuomas: Cat de ocupata esti maine? (zambi larg)
Tarja: E Craciunul. O sa ma indop cu prajiturele si ciocolata. Deci nu foarte ocupata...
Tuomas: Cred ca mama ar fi foarte bucuroasa sa te vada...
Tarja: Serios? Da, si eu as vrea sa o vad. Poate trec pe la voi.. daca se poate.
Tuomas: Pai.. va fi o felie mare de tort asteptandu-te in frigider. Poti lua asta in considerare cat sa nu mananci prea multa ciocolata inainte sau mama va fi furioasa daca nu mananci nimic, ca de obicei.
Tarja: Auu.. am uitat complet! Cand eram mici mereu ma gandeam ce urat de tine ca ai ziua de Craciun. Ce urat! Doar o zi pe an in care sa primesti cadouri! Nu-mi pot imagina asa ceva...
Tuomas: Micuta scorpiuta narcisista si materialista ce esti...(izbucnira amandoi in ras) Dar e ok pt mine. Am un motiv in plus sa imi placa ziua aia.
Tarja: Eu o sa aduc doua cadouri. Unul de Craciun si unul de ziua ta.
Tuomas: Vei fi acolo. Dupa atata timp, asta deja e un cadou. Mom would love it...~si eu...~
Tarja: Il stiu pe Emppu, dar pe Jukka nu cred.
Tuomas: Canta la tobe. E relativ cel mai bun prieten al meu. O sa il cunosti.. la studio.
Tarja: Ok.
Tuomas: Deci a.. treci maine?
Tarja: Da, evident!
Tuomas: Minunat! Ne vedem maine atunci.
Zambi fericit si iesi, trecand pe langa mama ei pe care o saluta politicos si pleca. Cand ajunse acasa il suna pe Emppu.
Emppu: Deci?
Tuomas: A zis ca DA! A ramas doar ca ne intalnim toti la studio si vedem ce iese.
Emppu: Tare! Ti-am zis eu ca o sa accepte. Fetita aia nu stie zice ‚nu’. Cum s-a comportat?
Tuomas: Adorabil, ca de obicei.. e asa dulce...Unii ar considera-o falsa, dar pur si simplu asa e ea. Sti, chiar imi lipsea. Inca imi amintesc zilele in care mama se ruga de ea sa ramana la cina dupa orele de pian.
Emppu: Sa nu iti placa iar de ea, da? Vezi vezi..
Tuomas: Ei haide... e doar o fata. Iar eu nu am nevoie de nici una. Nu dupa ce...
Emppu: Nu e o fata oarecare.
Tuomas: Nu, nu e. E o prietena. Mereu a fost. Doar atat.
Emppu: Ai grija.
Ziua urmatoare Tarja batu la usa lui. El o astepta... sari din pat si cobora scarile in fuga.
Tuomas: RASPUND EU, MAMI!
Deschise usa zambind larg. Ea era imbracata in craciunita. Avea ciorapi albi, botine lungi, rosii, fustita rosie pufoasa si o camasa alba. Pe cap avea o caciulita de mos. Tinea mainile la spate.
Tarja: HO HO HO! Mosul nu a putut sa vina. Are o problema cu Rodolf. M-a trimis pe mine. Sper ca nu te deranjeaza. (ii intinse o cutiuta mica, cubica, cu latura de cca 10 cm, invelita in hartie rosie si cu fundita alba. Tuo se uita la ea curios, luand-o) Ala e de la Mosul... iti doreste un Craciun fericit. (Tuo rase tare si ii facu semn sa intre. Ea intra si mai scoase o mana de la spate. Parea o carte..) si asta e de la mine... La multi ani! (Tuo o imbratisa strans, zambind. Ii arata spre sufragerie.)
Tuomas: Intra. MAMIIIIII!!! (Tarja lasa jos ce mai avea in mana si se descalta, miscandu-si usor mainile de la genunchi in jos pe picior. Tuo se uita la ea...) MAMIII GHICI CINE E AICI!! (Tarja chicoti ridicand cutiuta de jos. Mama lui scoase capul pe usa bucatariei. Arata putin ciufulita si era plina de faina. Gatea.)
Tarja: Craciun fericit!
Dna. H.: Oh.. Tarja! (baga capul inapoi in bucatarie sa verifice ce era in cuptor, apoi iesi afara scuturandu-se de faina)
Tarja: Lucrati ca intotdeauna... numai dumneavoastra mai puteati fi in bucatarie de Craciun.
Dna. H.: Vai.. cat ai crescut! (o imbratisa) ma bucur asa mult sa te vad. A trecut atata timp...
Tuomas: Hihi... ti-am spus eu.
Tarja: Si eu ma bucur sa va vad. Asta e pentru dumneavoastra... mosul nu a putut sa vina. Ii povesteam lui Tuomas ca a avut o problema cu Rudolf.
Dna. H.: Oh, nu trebuia. Multumesc. Haideti, mergeti sus. Va aduc eu prajiturele cand sunt gata.
Tuomas: Multumim mami. (o lua de mana si o trase pe scari pana sus. Cand deschise usa camerei lui, Tarja ramase uimita.)
Tarja: UAAAU! Iti ador camera!
Tuomas: Oh, nu am... redecorat de mult.. (camera lui era chiar mai plina de postere cu Disney si benzi desenate si animalute de plus decat data ultima data cand intrase ea acolo) Pot sa le deschid?
Tarja: Da, te rog. (se aseza pe scaun si incepu sa se invarta... Tuo se aseza pe pat cu picioaree sub el si lua prima cutiuta. In ea era un glob de cristal de scuturat cu doi copilasi in el, tinandu-se de manuta. Daca roteai o cheita niste fulgi de polistiren se invarteau pe acolo ca fulgii de zapada si canta o melodie draguta [You can fly, de la Peter Pan]. Tuo se lumina la fata si rasuci cheita. Il studie o veme, apoi lua celalalt pachet. Acolo era o carte. Era chiar Peter Pan defapt. Tuo se uita la ea cu o privire de aia de copilas de 5 ani care primise cadoul la care visase un an intreg)
Tuomas: Multumesc... esti geniala. Mereu sti exact ce mi-as dori.
Tarja: Nu e adevarat. Am ghicit si eu...
Tuomas: Nu. Mereu faci asta!
Tarja: I really believe there is a „second star to the right”...
Tuomas: We can fly? (chicoti, chemand-o langa el. Ea se ridica de pe scaun mergand cam pe 7 carari.) Iar ai ametit, asa-i?
Tarja: Dragute cantecelele tale, dar sunt cam triste. (se aseza langa el)
Tuomas: Oh. S-au intamplat multe. Nu conteaza... Nu a fost la fel fara tine. (o lua in brate incepand sa rada iar, tragand-o in pat peste el) Draguta fusta...
Tarja: Mosul mi-a dat-o. Sunt delegat oficial. (zambi. Avea un zambet adorabil...)
Tuomas: You’re.. Beautiful...(se uita usor pierdut in ochii ei. Ea ii zambi din nou. O lua ca pe un compliment prietenesc.)
Tarja: Multumesc!
Tuomas: Chiar mi-a fost dor de tine. (o pupa pe obraz. Chiar atunci mama lor intra si le aduse ceva fursecuri cu scortisoara abia scoase din cuptor si lapte) Oh, multam mami! (se inrosi usor. Tarja sari repede in picioare. Mama lui nu pomeni insa nimic de faptul ca ea era peste el in pat. Nu parea sa o deranjeze deloc. Le zambi la amandoi.)
Dna. H.: Vreti sa va mai aduc ceva?
Tarja: Ah, nu... multumim.
Tuomas: Nu mami, e ok. O sa coboram noi dupa tort...
...va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu